Acatist la Icoana Maicii Domnului de la Nicula

-15 august-

Rugăciunile începătoare....

Condac 1

Veniţi, dreptmăritorilor creştini,/ să o cinstim pe PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica noastră a tuturor,/ care a binevoit să se coboare în dealul Niculei, la noi,/ să cerceteze norodul, la dureri şi nevoi./ Şi să-i cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Icos 1

A fost voia ta, PreaSfântă,/ să veghezi întregu-Ardeal,/ de la Nicula din deal./ Credem că te-ai bucurat/ Cupşa nobilul să ceară,/ şi ai binecuvântat,/ preotul Luca chipul să-ţi zugrăvească,/ sălaş să-ţi faci în grădina dintre munţi,/ unde tu-i ştiai pe mulţi,/ să fii aproape celor ce cheamă numele tău,/ şi la bine şi la greu./ Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, darul lui Dumnezeu pentru noi toţi;

Bucură-te, aleasa cerului şi mijlocitoarea noastră;

Bucură-te, că prin tine s-a lucrat salvarea lumii;

Bucură-te, minunea mulţimii locuitorilor cereşti;

Bucură-te, mirarea neîncetată a lumii;

Bucură-te, cea binecuvântată între toate femeile;

Bucură-te, cea crescută în Sfânta Sfintelor;

Bucură-te, cea hrănită de înger cu hrană cerească;

Bucură-te, palat al Duhului Sfânt;

Bucură-te, prin care Dumnezeu la noi S-a coborât;

Bucură-te, PreaSfântă, că lumea în grijă ai primit;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 2

Ai ştiut, Maică,/ că vremuri grele peste aceste plaiuri se abat,/ şi din ochii tăi cei sfinţi,/ au şuroit lacrimi fierbinţi,/ pentru cei îndureraţi,/ de necazuri încercaţi./ În mijlocul lor te-ai aşezat/ şi de grijă le-ai purtat./ Pentru aceasta cântăm ţie, cu mulţumire: Aliluia!

Icos 2

Neclintită între noi,/ tu, tot spre cer ne-ai arătat,/ la rugăciune ne-ai îndemnat./ Şi mâinile tale preasfinte,/ la Fiul tău şi Dumnezeu, alături de noi le-ai ridicat./Pentru dragostea aceasta a ta, îţi cântăm:

Bucură-te, darul lui Dumnezeu pentru fiii Ardealului;

Bucură-te, biruitoare în orice fel de războaie;

Bucură-te, păzitoarea adevărată a tuturor creştinilor;

Bucură-te, ocrotitoarea satelor şi oraşelor;

Bucură-te, că ne fereşti de venirea altor neamuri asupra noastră;

Bucură-te, că ne izbăveşti de războiul cel dintre noi;

Bucură-te, nădejdea celor încercaţi şi întristaţi;

Bucură-te, că tu pe toţi ne-ai înnoit;

Bucură-te, mângâierea creştinilor celor credincioşi;

Bucură-te, iubitoare de pace şi milostivire;

Bucură-te, arătătoarea căii celei bune de urmat;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 3

Cum am putea uita vreodată,/ să-ţi cântăm cu mulţumire,/ când razele milelor tale,/ străbat zările din Nicula,/ venind fulger la noi?/ Pentru nemărginita ta bunătate,/ cântăm ţie cu-nflăcărare: Aliluia!

Icos 3

Doar gândul să-l îndreptăm către tine,/ doar chipul să ţi-l vedem cu ochii sufletului,/ şi gata simţim dragostea ta de Mamă./ Şi ne vindeci rănile,/ atingându-ne nevăzut,/ cu mâna ta cea sfântă,/ făcându-te nouă scut./ Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, nădejdea nostră cea aleasă;

Bucură-te, grabnica noastră ajutătoare;

Bucură-te, îndrumătoarea noastră cea preabună;

Bucură-te, alinarea mâhnirilor noastre;

Bucură-te, scăparea noastră în nevoi;

Bucură-te, vindecarea bolnavilor de tot felul;

Bucură-te, că risipeşti patimile noastre;

Bucură-te, că de cârtire ne fereşti;

Bucură-te, că răbdare ne dăruieşti;

Bucură-te, că pace sfântă ne dăruieşti;

Bucură-te, că lângă noi pururea eşti;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 4

Ai sfinţit pământul ţării venind în sfânta ta icoană,/ Maica Celui PreaÎnalt./ Îţi cântă păsările cerului,/ saltă gâzele pe iarbă/ codrii Niculei freamătă,/ nu este urmă de vânt./ Odată cu ei, vibrând şi noi,/ cântăm ţie, cu bucurie: Aliluia!

Icos 4

Soarele dimineţii îţi dă razele la binecuvântare,/ se-mprăştie norii de strălucirea ta,/ pământul se frăgezeşte de lumina ce-ţi absoarbe,/ susură apa-n izvoare,/ căprioarele vin la-nchinare./ Toate simt în dealul Niculei, vie prezenţa ta./ Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, izvorul bucuriei;

Bucură-te, ajutorul a toată suflarea,

Bucură-te, alungarea gândurilor greşite;

Bucură-te, ceea ce luminezi adâncul sufletelor;

Bucură-te, ceea ce alungi norul mâhnirii;

Bucură-te, ceea ce ne primeşti sub ocrotirea ta;

Bucură-te, binecuvântarea muncii credincioşilor;

Bucură-te, că dai rodire pământului;

Bucură-te, îmbelşugarea pădurilor şi a toată verdeaţa;

Bucură-te, hrănitoarea vietăţilor de tot felul;

Bucură-te, că îmbelşugare lumii dăruieşti;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 5

În miez de noapte mai tare străluceşti,/ când pe slujitorii tăi, cu râvnă şi bucurie sfântă, în faţa icoanei tale-i zăreşti./ Ştiu cuvioşii, că prin tine,/ mila lui Dumnezeu o primesc./ Pentru aceasta, împreună cu dânşii, îţi cântăm: Aliluia!

Icos 5

Râvna şi smerenia lor o căutăm, PreaSfântă,/ oriunde ne-am afla,/ că tu pretutindeni călătoreşti,/ iar cinstitorilor tăi, cererile pe loc le-mplineşti./ Pentru aceasta cu mulţumire, cântăm ţie:

Bucură-te, bucuria cuvioşilor lumii;

Bucură-te, preacinstit chip al călugăriei;

Bucură-te, ziditoarea noastră duhovnicească;

Bucură-te, că ne aduni în Biserica cea vie;

Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta;

Bucură-te, slava noastră în lumea cealaltă;

Bucură-te, că ne întăreşti în credinţa cea adevărată;

Bucură-te, tare ajutătoare a noastră în războaiele nevăzute;

Bucură-te, izbăvitoarea durerilor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, că rugătorilor răbdare dăruieşti;

Bucură-te, biruinţa credinţei ortodoxe;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 6

Tu ţi-ai adunat pe rând aleşii,/ ai rânduit în slujiri cuvioşii,/ păstrându-i străpunşi de râvnă,/ cu lumina ta cea sfântă./ Şi când după rânduiala firii, către cer ei au plecat,/ tu monahiceasca-ţi obşte, iarăşi ţi-ai completat./ Căci, aici stai neclintită,/ pentru noi toţi, cei de azi,/ şi pentru toţi ce-or să mai vină./ Pentru aceasta cântăm ţie: Aliluia!

Icos 6

An de an, în valuri, mii,/ cei cu palmele muncite, de pe dealuri, de prin văi,/ veneau de praznice la tine,/ să-ţi spună amarul lor,/ să îţi ceară ajutor,/ ţie, nădejdea vieţii lor./ Şi strigau ei către tine:

Bucură-te, Măicuţa noastră, cea coborâtă din cer pentru noi;

Bucură-te, scăparea noastră în nevoi;

Bucură-te, mângâierea noastră în necazurile ce ne-apasă;

Bucură-te, că tămăduieşti neputinţele noastre;

Bucură-te că dăruieşti pace vecinătăţilor noastre;

Bucură-te, că te ştim veghind ale noastre toate;

Bucură-te, ceea ce aduci izbăvirea după dreptate;

Bucură-te, că ai pus străjeri la hotarele noastre;

Bucură-te, că neputincioşilor le stai aproape;

Bucură-te, acoperământul neamului omenesc;

Bucură-te, mântuirea neamului creştinesc;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 7

Preoţii de prin sate,/ cu creştineasca lor adunare,/ urcau dealul sus la tine,/ cu prapori şi în cântare./ Ştiau toţi că îi auzi,/ că te bucuri, şi-i asculţi./ Şi în semn de preţuire,/ îţi lăsau prinosul lor: dragoste şi mulţumire,/ cântând: Aliluia!

Icos 7

În genunchi în faţa ta,/ toată lumea se-aşeza,/ cu lacrimi ţi se ruga./ Pe toţi îi vedeai, Măicuţă,/ nevăzut îi mângâiai,/ pe toţi îi ascultai/ şi apoi îi ajutai./ Pentru aceasta cântăm ţie, cu bucurie:

Bucură-te, milostiva noastră ascultătoare;

Bucură-te, Maica noastră, de pace dătătoare;

Bucură-te, veşnica noastră luminătoare;

Bucură-te, că ne ridici din încercare;

Bucură-te, în toate grabnic alinătoare;

Bucură-te, a vrăjmaşilor nevăzuţi alungătoare;

Bucură-te, a celor neputincioşi mână tare;

Bucură-te, a celor vicleni mustrătoare;

Bucură-te, Maică Sfântă, la cer mijlocitoare;

Bucură-te, de bucurii sfinte dătătoare;

Bucură-te, că-i plin pământul de milele tale;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 8

Vlădicii, la rândul lor,/ smeriţi, în faţa icoanei stând,/ chemau mila ta de Mamă,/ pentru norod şi pentru ţară./ Apoi se plecau cu credinţă,/ şi mulţumindu-ţi pentru toate,/ duceau binecuvântarea ta,/ prin munţii ţării şi prin sate,/ acelora ce s-au făcut scut,/ străjeri pământului lor cel sfânt./ Şi cu toţii cântau ţie: Aliluia!

Icos 8

Ăsta-i pământul nostru sfinţit,/ de plugul şi palmele alor noştri muncit,/ cu braţele şi sângele lor apărat,/ de lacrimi şi oasele lor îmbibat./ În el odihnesc pe veci:/ martiri, mărturisitori, viteji şi eroi,/ vlădici şi oameni ca noi./ Cu ei laolaltă-ţi cântăm şi noi:

Bucură-te, că pământul acesta l-ai binecuvântat cu venirea ta;

Bucură-te, folositoarea noastră în toate nevoile;

Bucură-te, acoperitoarea vieţilor noastre;

Bucură-te, pricina bunătăţilor neamului;

Bucură-te, zid nebiruit în încercările noastre;

Bucură-te, purtătoarea noastră de grijă;

Bucură-te, scăparea noastră în încercări;

Bucură-te, păzitoarea noastră în toată vremea;

Bucură-te, că risipeşti greşelile noastre;

Bucură-te, rugătoarea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, comoara noastră nepreţuită;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 9

Noi cei de astăzi, ştim că te găsim,/ tot la Nicula-n deal unde venim,/ să ne luminăm de la chipul tău cel blând,/ şi să ne-mbărbătăm,/ cu tine, cu vrednicie, să continuăm/ visul acestui popor./ Pentru aceasta îţi cântăm: Aliluia!

Icos 9

Pentru tine, Maică Sfântă, / cerul şi pământul, la Nicula s-au unit./ Ţie toate-ţi datorăm,/ tu eşti scutul ţării noastre,/ chipul sfânt cel mai iubit./ Pe tine te strigăm în toate,/ şi în viaţă, şi la moarte./ Ţie, în taină îţi cântăm,/ căci mila ta noi căutăm:

Bucură-te, liman duhovnicesc;

Bucură-te, că bunăţile tale le împarţi nouă;

Bucură-te, rugătoarea noastră în cer;

Bucură-te, scăparea noastră în viaţa aceasta;

Bucură-te, ajutorul celor neajutoraţi;

Bucură-te, sprijinul celor desnădăjduiţi;

Bucură-te, că ne scoţi din păcatele noastre;

Bucură-te, că pe calea vieţii ne luminezi;

Bucură-te, că ţie ne încredinţăm în toate;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;

Bucură-te, icoana sufletelor noastre;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 10

În faţa ta, Măicuţă Sfântă,/ se pleacă moşii ca şi pruncii,/ se pleacă domnii şi ţăranii,/ bătrânele în bastoane/ şi fetele-n straie de sărbătoare./ Şi cu toţii-ţi cântă ţie,/ într-un glas cu bucurie: Aliluia!

Icos 10.

Suflarea toată,/ întreg Ardealul,/ se mişcă-n prag de sărbătoare,/ să vină ei iarăşi la tine,/ să-ţi pice-o lacrimă fierbinte,/ să-ţi prindă în cunună o floare./ Să-ţi cânte ţie cu ardoare:

Bucură-te, Maica noastră cea cerească;

Bucură-te, că dragostea ta te-a adus la noi;

Bucură-te, Stăpâna celor ce-l iubesc pe Fiul tău;

Bucură-te, Împărăteasa celor credincioşi;

Bucură-te, împăcarea omului cu Dumnezeu;

Bucură-te, că păcatele noastre le curăţeşti;

Bucură-te, pacea şi bucuria noastră;

Bucură-te, vrajba lumii o alungi;

Bucură-te, că în biserica lumii tu eşti;

Bucură-te, că niciodată nu ne părăseşti;

Bucură-te, că la cei ce te cheamă călătoreşti;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 11

Şi azi se umplu drumurile ţării,/ flăcăi şi fete de prin sate,/ purtând icoana lui Iisus şi chipul Maicii Sale sfânt./ Lor se adaugă din oraşe,/ de dincolo de munţi, şi mai de departe, / mulţime multă de popor,/ să cinstească,/ de naşterea-n cer, pe Maica noastră cea cerească./ Cu ei, cântăm şi noi în cor: Aliluia!

Icos 11

Din capitala Ardealului pornesc vlădicii noştri,/ cu cei veniţi din depărtări/ - vlădicii altor ţări creştine, şi cu mulţime de popor./ Cu pasul toţi străbat cărarea,/ drum lung, până la tine,/ cântând aidoma cu-ai lor:/

Bucură-te, că pe toţi cu braţele deschise îi primeşti;

Bucură-te, că pe cale, pe toţi îi întăreşti;

Bucură-te, că nevăzut pe drum tu-i însoţeşti;

Bucură-te, că egumena schiturilor şi mănăstirilor tu eşti;

Bucură-te, că umpli de daruri cămările mănăstireşti;

Bucură-te, că pe pelerini tot tu îi hrăneşti;

Bucură-te, că îngerii numără paşii lor;

Bucură-te, că şi cerul se uimeşte de dragostea lor;

Bucură-te, Domnul primeşte nevoinţa lor;

Bucură-te, că reverşi în lume sacul binecuvântărilor;

Bucură-te, PreaSfântă, izvor nesecat al milelor;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 12

Saltă dealul la Nicula,/ murmură toată natura,/ păsările ciripesc,/ fluturi zburdă printre noi,/ soarele pe loc ar sta, luna-n grabă-ar apărea./ Fericită-i, Doamne, toată zarea./ Toţi, care ţi s-au închinat,/ mii şi mii, copiii tăi,/ pe iarbă şed,/ în rugă sfântă către cer,/ cântând: Aliluia!

Icos 12

În imne şi în cântări,/ purtând prapori şi icoane,/ urcă dealu-abrupt uşor, alaiul vlădicilor,/ cu toţi slujitorii lor./ Tu eşti cel mai scump odor,/ darul lui Dumnezeu acestui popor./ Ţie, Măicuţă-ţi cântăm:

Bucură-te, Maica noastră, a creştinilor;

Bucură-te, că te cinsteşte tot neamul românesc;

Bucură-te, că prin tine sufletele noastre înfloresc;

Bucură-te, că înaintea tronului Sfintei Treimi te ştim;

Bucură-te, că Împărăteasa noastră te simţim;

Bucură-te, că averea noastră tu eşti;

Bucură-te, că milele tale peste noi le reverşi;

Bucură-te, că-i duci Fiului tău pe cei aleşi;

Bucură-te,că sufletele noastre le odihneşti;

Bucură-te, că tu ne deschizi porţile cereşti;

Bucură-te, că nădejdea mântuirii noastre tu eşti;

Bucură-te, Maica Domnului, Slava Niculei şi Podoaba Ardealului!

Condac 13

Bat clopotele Niculei peste întreg Ardealul,/ bat clopotele până la cer, străpungând văzduhul./ Ne binecuvintează Domnul./ Cântă îngerii în cer./ Cântă suflarea Niculei toată,/ cât cuprinzi cu ochii roată: Am venit Măicuţă, să te mai vedem/ Să-ţi spunem necazul care-l mai avem/ Nu ne lăsa Măicuţă, să pierim pe cale/ Căci noi suntem fiii lacrimilor tale... Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se repetă Icos 1 şi Condac 1, şi priceasna: „Am venit Măicuţă”, din tradiţia populară.

Înapoi la lista de acatiste