Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim Cernicanul
(+ 30 Ianuarie)
Tropar: Pe alesul Maicii Domnului şi prietenul Sfinţilor, care lucrător celor cereşti s-a dovedit şi cu bogăţie de har a fost împodobit, să îl rugăm: ajută-ne cu rugăciunile tale, Preacuvioase Nicodim, Părintele nostru.
Condac 1
Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim Cernicanul cinstire să îi aducem, ca unui ales al lui Dumnezeu, care de daruri sfinte şi cu rugăciunea neîncetată s-a învrednicit şi slujirii aproapelui întru totul s-a dăruit. Şi să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Icos1
Ai venit în lume ca un răspuns bun la rugăciunea părintelui tău Nicolai în Biserica Sfântului Nicolae din Mahalaua Precista, înaintea plecării sale la război, când cu râvnă sfântă dorind să-şi cinstească ocrotitorul, punând unui fiu numele său, te-ai născut tu, al optulea din cei unsprezece copii ai săi, numele Nicolae primind. Iar noi, pentru binecuvântata ta venire în lume, îţi cântăm:
Bucură-te, că pe lume prin rugăciune ai venit;
Bucură-te, că tatăl tău mult te-a dorit;
Bucură-te, că ucenic Sfântului Nicolae i-ai fost rânduit;
Bucură-te, că într-o casă bogată în prunci ai sosit;
Bucură-te, căci ca o binecuvântare, la naştere ai fost primit;
Bucură-te, că toată viaţa pe Sfântul Nicolae l-ai cinstit;
Bucură-te, că şi sfântul, viaţa întreagă ţi-a vegheat;
Bucură-te, că şi din multe primejdii te-a scăpat;
Bucură-te, că în blândeţe lui te-ai asemănat;
Bucură-te, că şi în multe fapte lui i-ai urmat;
Bucură-te, că la rândul tău, te-ai făcut tuturor ajutor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 2
Ales al cerului de copil te-ai dovedit, căci ca un înger în lume ai vieţuit. Însăşi Regina Maria a României, trecând prin oraşul tău, văzându-te atât de smerit, ca pe unul din nevăzut venit, în cămaşă lungă albă îmbrăcat, mirată, cum te cheamă te-a întrebat, iar tu „Culiţă frumosul!” ai răspuns şi la: „Ce vrei să-ţi dăm: bomboane, ciocolată?”, tu, dintr-acelea necunoscând: „Nu, fasole!” ai zis. Şi mirată, Regina la un fotograf a zis de te-au dus. Şi spre uimirea tuturor, în jurul capului tău, pe poză, o aură a apărut. Pentru aceasta, Celui Care încă de atunci, ca pe un ales ni te-a făcut cunoscut, Îi cântăm: Aliluia!
Icos 2
Copilăria ta a fost plină de multe primejdii, încă şi boli de tot felul peste tine s-au abătut, trupul tău plăpând cu multe suferinţe luptând, pentru care mama ta zicea, că n-are cum să trăiască copilul acesta, de care toate bolile se lipeau. Nu se gândea biata, că-n suferinţa aceasta, o cale luminoasă Domnul îţi pregătea. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că un copil deosebit lumii te-ai arătat;
Bucură-te, că atât de smerit erai, că însăşi Regina României s-a mirat;
Bucură-te, că pentru aceasta, Regina a cerut să fii dus la fotograf;
Bucură-te, că-n jurul capului tău o aură fotograful a descoperit;
Bucură-te, că de-atunci s-a aflat, că-n lume ca un ales ai venit;
Bucură-te, că primejdiile de tot felul nu te-au ocolit;
Bucură-te, că şi bolile de tine s-au lipit;
Bucură-te, că de copil cu suferinţa te-ai obişnuit;
Bucură-te, că suferinţele de tot felul, de mic te-au smerit;
Bucură-te, că acestea toate, pentru ce urma te-au călit;
Bucură-te, că viaţa te-a arătat, rodnic şi tainic de virtuţi lucrător;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 3
Sărmani, în vremuri grele, genunchii cu toţii v-aţi plecat la Maica Precista, Sfinţii Nicolae, Haralambie şi cei Trei Ierarhi, pe care cu râvnă şi nădejde sfântă, mijlocitori la Milostivul Dumnezeu i-aţi luat şi-amărăciunile vieţii le-aţi încredinţat. Iar tu, Preacuvioase, ca unul de care sfinţii adesea s-au apropiat, a-I mulţumi şi a-I sluji lui Dumnezeu- Dăruitorul tuturor bunătăţilor, n-ai încetat. Lui i se cuvine cântarea îngerească: Aliluia!
Icos 3
La numai zece ani când te-ai aflat la scăldat, de însuşi Sfântul Nicolae- în trup, de la înnec ai fost salvat. De-atunci, cu cutremur într-o tăcere străină lumii ai intrat şi viaţa pentru totdeauna ţi-ai schimbat, pe cât ai putut ocrotitorului tău- Sfântului Nicolae- i-ai urmat, blândeţea lui ai câştigat, încât la şcoală, când la „Fericiri” profesorul a întrebat:”Aveţi vreun coleg blând?”, colegii-n cor au exclamat:”Bujor! Bujor Nicolae, Părinte profesor!” Nu gândeai tu atunci, că drum lung, cu multe încercări presărat, aveai de urmat. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că de mic genunchii la rugăciune ţi-ai plecat;
Bucură-te, că pe Sfântul Nicolae ca pe ocrotitorul tău l-ai aflat;
Bucură-te, că icoana lui pe suflet ţi s-a impregnat;
Bucură-te, că şi Sfântului Haralambie şi celor Trei Ierarhi te-ai rugat;
Bucură-te, că a te ruga, cu frăţiorii tăi ai învăţat;
Bucură-te, că Maicii Domnului cu toţii v-aţi închinat;
Bucură-te, că şi casa voastră, în mahalaua Precista s-a aflat;
Bucură-te, că la biserică toată familia aţi umblat;
Bucură-te, că aceasta, tot sub ocrotirea Sfântului Nicolae a stat;
Bucură-te, că Sfântul Nicolae- în trup- de la înnec te-a salvat;
Bucură-te, că prin viaţa şi faptele tale ai vrut să-i fii mulţumitor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 4
Datorii aduse de război apăsau familia ta săracă, ajunsă-n pragul disperării, căci pentru cele datorate băncii, potera urma a doua zi din casă să vă scoată afară. Când clopotele din mahala anunţau Vecernia Sfântului Nicolae, unul din frăţiori-Gheorghiţă, venind de la şcoală, o pungă cu bani sub picioarele lui în zăpadă, găsi. Şi, minune mare, care întreaga mahala cutremurară, familia cu cei opt copii pe-atunci, datoria la bancă achitară. Atunci, în genunchi cu toţii, în lacrimi aţi căzut, Sfântului Nicolae şi celorlalţi Sfinţi de aţi mulţumit. Iar noi, Celui Care după mare mila Sa toate le rânduieşte, Îi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icos 4
Misterul banilor găsiţi, după douăzeci de ani ţi s-a dezlegat, Preacuvioase, când slujitor la Cernica fiind, un avocat ţi-a mărturisit, cum cu ani în urmă, o sumă mare de bani în Piatra Neamţ, lângă o brutărie a pierdut. Şi cum băteau clopotele pentru Vecernia Sfântului Nicolae, s-a întors către răsărit, şi-a scos căciula şi făcând cruce, a zis: ”Doamne, să aibă parte de ei o familie săracă!” Iar tu, Preacuvioase, de această descoperire bucurându-te, i-ai zis: ”Noi eram această familie cu opt copii pe-atunci, care de cinci ani nu plătisem datoriile la stat.” Iar noi, minunându-ne iarăşi de cum a lucrat Dumnezeu în viaţa ta, îţi cântăm:
Bucură-te, că mare minune s-a făcut atunci cu voi;
Bucură-te, că Sfântul Nicolae v-a scos din nevoi;
Bucură-te, că minunea aceasta, lumea a cutremurat;
Bucură-te, că prin smerenia voastră, mila Domnului aţi câştigat;
Bucură-te, că la Maica Domnului, cu lacrimi aţi picat;
Bucură-te, că după mulţi ani, misterul banilor s-a dezlegat;
Bucură-te, că în cel ce perduseră banii, un om cucernic ai aflat;
Bucură-te, că pentru aceasta mult te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin el, o familie cu opt copii s-a salvat;
Bucură-te, că pentru el întreaga viaţă te-ai rugat;
Bucură-te, că în viaţă, nimic nu este întâmplător;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 5
Neavând nici un venit, în timpul studenţiei te-ai rugat Sfântului Nicolae să-ţi ia foamea câte patruzeci de zile, să poţi răbda frigul ca să poţi dormi foarte puţin şi pe jos, să te rogi cu lacrimi şi mulţime de metanii, să-ţi păzească fecioria, să fii un bun român şi-un bun creştin. Iar Sfântul Nicolae te-a auzit şi te-a ajutat. La Maica Domnului la care cu râvnă sfântă totdeauna te-ai rugat şi la icoana ei de la Bisericani adesea ai umblat, cu lacrimi de mulţumire ai picat, şi de nimeni ştiut lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!
Icos 5
Pentru neprihănita ta nevoinţă, duhovnic vrednic - pe Gala Galaction, Domnul ţi-a rânduit, al cărui sfat cu recunoştiinţă l-ai primit, la Mănăstirea Cernica te-ai închinoviat şi lui Hristos definitiv te-ai predat. Şi văzându-te stareţul atât de firav, a zis: „Ce va [putea] face el în mănăstire?”, la care duhovnicul a răspuns: ”Găina asta mică, să vedeţi ce ouătoare are să fie!”, lucru care prin faptele tale alese s-a şi dovedit. Pentru aceasta cu dragoste sfântă îţi cântăm:
Bucură-te, că-n toate nevoile tale, Sfântului Nicolae te-ai rugat;
Bucură-te, că i-ai cerut, şi foamea câte 40 de zile ţi-a luat;
Bucură-te, că şi a răbda frigul şi a dormi puţin, te-a ajutat;
Bucură-te, că şi a dobândi darul lacrimilor la rugăciune ai izbutit;
Bucură-te, că şi fecioria întreaga viaţă ţi-a păzit;
Bucură-te, că a fi un bun creştin şi-un bun român te-a auzit;
Bucură-te, că pentru acestea şi Născătoarei de Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că nevoinţele tale, spre viaţa monahală te-au îndreptat;
Bucură-te, că acesteia cu bucurie sfântă i-ai urmat;
Bucură-te, că la Mănăstirea Cernica te-ai închinoviat;
Bucură-te, că Sfinţilor: Nicolae şi Marele Mc.Gheorghe- ocrotitorii mănăstirii, te-ai făcut slujitor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 6
Iar la vremea rânduită, ai primit schima monahală cu numele Nicodim, după Sfântul Nicodim de la Tismana, ocazie cu care profesorul Gala Galaction a exclamat: „Bucură-te, mănăstire, că frumoasă floare-ţi vine!” Aceasta s-a şi adeverit, căci mare nevoitor te-ai dovedit, pe toţi uimind, Sfânta Liturghie până picai în genunchi slujind, şi întru totul, îndemnul „slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur” ţi-ai însuşit. Şi în miez de noapte tainic strigând: ”Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu!”, ai îmbrăţişat cerul de nimeni ştiut. Aliluia!
Icos 6
Multe şi tainice au fost nevoinţele tale, căci patruzeci de ani nu te-ai atins de aşternutul patului, moţăind pe-o margine de scândură. Dar aşa cum ai mărturisit, niciodată nu ai fost mai fericit ca la Miezonoptici şi Privegheri aproape de racla cu moaştele Sfântului Calinic, cu a cărui binecuvântare toate le-ai împlinit. Încă şi a salva mănăstirea de la evacuare în timpul războiului, îndelung şi aspru postind, te-ai învrednicit. Iar pentru glasul tău frumos, cei ce te auzeau la slujbe cântând, „Privighetoarea Bucureştiului” ţi-au zis. Pentru toate acestea îţi cântăm:
Bucură-te, că nevoinţele mai mult le-ai sporit;
Bucură-te, că tainic toate le-ai împlinit;
Bucură-te, că la călugărie numele Nicodim ai primit;
Bucură-te, că pe Sfântul Nicodim de la Tismana, nou ocrotitor l-ai dobândit;
Bucură-te, că în privegheri mai mult te-ai adâncit;
Bucură-te, că de Sfântul Calinic Cernicanul sufletul ţi-ai lipit;
Bucură-te, că la mormântul lui din pridvor, adesea i-ai vorbit;
Bucură-te, cu a cărui binecuvântare toate le-ai împlinit;
Bucură-te, că de atenţia lui te-ai învrednicit;
Bucură-te, că dragostea pentru ctitoria lui şi stareţului Gheorghe ţi-a primit;
Bucură-te, că-n toate, ţi-a fost de mare ajutor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 7
Odată, tânăr fiind, cu alţi monahi tineri la masă stând, în glume v-aţi lăsat prinşi. Şi privind la peştii mici din farfurie, cineva a zis:”Măi, unde sunt părinţii voştri?” Şi altcineva a răspuns:” La stareţ, la econom, la eclesiarh...” Atunci, Sfântul Calinic din nevăzut în pragul trapezei venind, a zis: ”Voi credeţi că sunteţi de capul vostru? Nimic nu mişcă în mănăstire fără ştirea mea!”, şi a dispărut. Şi toţi aţi încremenit. De atunci, precum ai mărturisit, nimeni vreo glumă n-a mai îndrăznit. Şi slăvind pe Dumnezeu Care ne-a arătat iarăşi că sfinţii sunt vii în veac, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
Icos 7
Lui Hristos ca unul fără de trup te-ai predat, şi tainic în rugăciune te-ai scufundat, ascultărilor sfinte într-o profundă tăcere te-ai dat, pe sfinţii din cimitirul mănăstirii i-ai cercetat, la inundarea mănăstirii craniile lor cu grijă le-ai însemnat şi osemintele în osuar le-ai mutat, candele la căpătâiul lor cu smerenie ai aprins şi la candela din sufletul tău veghind, toate ale tale tuturor jertfind, în lanţul rugăciunii neîncetate te-ai prins, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, căci să fii iubit de sfinţi te-ai învrednicit;
Bucură-te, că sfinţii dragi sufletului tău s-au înmulţit;
Bucură-te, că ocrotirea şi ajutorul lor adesea ai simţit;
Bucură-te, că de ei niciodată nu te-ai mai deslipit;
Bucură-te, că şi de sfinţii din cimitir te-ai îngrijit;
Bucură-te, că la toţi, candelele le-ai aprins;
Bucură-te, că a vorbi sfinţilor din cimitir, te-ai deprins;
Bucură-te, că şi-n hora rugăciunilor lor, tainic te-ai prins;
Bucură-te, căci cu evlavie craniile lor în chirilică le-ai însemnat;
Bucură-te, cel ce cu dragoste sfântă toate le-ai lucrat;
Bucură-te, cel ce pentru toţi te-ai făcut rugător;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 8
Când ţi-a murit mama, Preacuvioase, permisiune să mergi acasă s-o vezi, nu ai primit, oricât de mult ţi-ai dorit. Şi ducându-te la mormântul Sfântului Calinic, cu adâncă durere ai plâns. Şi-apoi întorcându-te la chilie, ai auzit o voce care ţi-a spus: ”Hai cu mine!” Şi îndată la Piatra Neamţ te-ai pomenit, şi pe mama Eufrosina moartă pe năsălie în casa părintească ai văzut. „Mamă!” ai zis, iar ea deschizând ochii te-a privit, i-ai dat sărutarea de pe urmă, apoi iar s-a întins, a închis ochii, şi dintr-o dată în chilie iarăşi te-ai văzut. De toate acestea minunându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
Ai slujit cu dragoste, dăruire şi adâncă sfială la Sfântul Jertfelnic, având modele de vieţuire creştină pe Sfinţii Trei Ierarhi, pe Sfinţii Nicolae şi Calinic, şi adesea mărturiseai că primul condac de la Acatistul Sfântului Calinic, pe care l-ai scris, de Sfântul Grigorie de Nazianz la ureche ţi-a fost şoptit, căci nevinovat ca un prunc fiind şi tuturor fără deosebire slujind, să fii iubit de sfinţi te-ai învrednicit. Pentru izbânda aceasta îţi cântăm şi noi:
Bucură-te, că l-ai avut aproape pe Sfântul Calinic;
Bucură-te, că să-i dai mamei tale sărutarea de pe urmă, el a mijlocit;
Bucură-te, că prin rugăciune, cu Sfântul Calinic în duh te-ai unit;
Bucură-te, cel ce cu adâncă sfială, de Sfântul Jertfelnic te-ai apropiat;
Bucură-te, că pe Sfinţii Trei Ierarhi, Nicolae şi Calinic, modele de viaţă ţi i-ai luat;
Bucură-te, că şi modul lor de slujire l-ai urmat;
Bucură-te, că ales fiind a scrie acatistul Sfântului Calinic, la tine au venit;
Bucură-te, că Sfântul Grigorie de Nazianz la ureche ţi-a şoptit;
Bucură-te, că primul condac din acatist, el ţi l-a zis;
Bucură-te, că pentru curăţia sufletului, vrednic de asta ai fost găsit;
Bucură-te, blândule, smeritule, tainicule rugător;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicanii următor!
Condac 9
„Şi dictându-mi Sfântul Grigorie condacul, am înţeles că m-a pus să fac Acatistul Sfântului Calinic, dar l-am făcut pentru mine. Şi cum stăteam în genunchi [la acesta lucrând], Sfântul Calinic a venit în chilie şi icosul întâi îl pune la urmă şi cel din urmă îl pune întâi.(...) Dar începutul mi l-a făcut Sfântul Grigorie de Nazianz (...), că în timpul acela stăteam de vorbă nas în nas cu Sfinţii. Erau: Gură de Aur, care m-a învăţat să predic, era Grigorie de Nazianz, care mi-a zis să scriu aşa ...”, ne-ai mărturisit. Iar noi, pentru viaţa ta virtuoasă, slăvim pe Dumnezeu cu mulţumire şi Îi cântăm: Aliluia!
Icos 9
Odată, după război, când erau vremuri de mare strâmtorare, mai ales pentru familiile mărturisitorilor din închisori, părintele avea ascultare să ducă în secret, pe jos, la Bucureşti, familiilor acestora câte un coş cu mâncare. Şi într-o noapte, l-au prins şi l-au închis într-o încăpere îngustă cât putea să stea un om în picioare. Şi venind la el anchetatorul a zis: „Ia să vedem, Părinte, ce ai în coşul acela?!” şi dând la o parte învelitoarea, din coş a ieşit un şoricel, care de spaimă s-a cuibărit, chiar sub haina celui venit, care de neaşteptata întâmplare îngrozit, ia întors coşul şi i-a zis:” Du-te cu vrăjile tale de aici!” Şi aşa a scăpat. Şi ajungând în mănăstire abia la sfârşitul Sfintei Liturghii, la care fusese rânduit la slujit, un părinte i-a zis: ”De unde vii, Părinte, că tocmai te-am văzut slujind?!...” Acela fusese Sfântul Calinic, care cele lipsă din mănăstire împlinind, în locul lui a slujit. Iar noi minunându-ne de cât de mult te-au ajutat sfinţii, căzând la Dumnezeu cu mulţumire, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că tainic în rugăciune cu sfinţii stăteai;
Bucură-te, că pentru ei, de-atunci, şi tu de-al lor erai;
Bucură-te, că Sfântul Calinic - în trup- la tine în chilie a venit;
Bucură-te, că lucrându-i acatistul, în genunchi te-a găsit;
Bucură-te, căci, condacul întâi cu cel de pe urmă l-a inversat;
Bucură-te, că venirea lui, mult te-a bucurat;
Bucură-te, că pe toate acestea, tainic în suflet le-ai păstrat;
Bucură-te, că Sfântul Grigorie, cum să scrii textele ţi-a arătat;
Bucură-te, că Sfântul Ioan Gură de Aur, cum să predici te-a învăţat;
Bucură-te, că multe altele, tainice până la sfârşit au rămas;
Bucură-te, nevoitorule, tainicule, cu sfinţii vorbitor!
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 10
Altă dată, Sfântul Calinic de două ori ţi s-a arătat, Preacuvioase, ca să spui stareţului tău să fie dezgropat şi în biserică aşezat. Şi n-ai spus nimănui şi a treia oară când ţi s-a arătat mustrându-te, smerit ai zis: „Nu o să mă creadă!”, la care Sfântul Calinic: „El nu o să te creadă, dar eu îi voi da semn. Tu spune-i!” ţi-a răspuns. Şi toate întocmai s-au întâmplat, căci după ce i-ai spus, un copac mare din curtea mănăstirii a crăpat. Şi iarăşi minunându-ne de acestea, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Şi iarăşi Sfântul Calinic în vis apărând, ţi-a arătat locul unde va fi găsit, exact aşa cum cu o sută de ani înainte fusese îngropat, în straie arhiereşti îmbrăcat. Şi deschizându-se mormântul, spălarea osemintelor, ca unui ales al sfântului ţi s-a încredinţat. Apoi, osemintele legate cu fir de aur, de însuşi Patriarhul ţării- Iustinian, într-o frumoasă raclă în biserică s-au aşezat. Iar noi, pentru ceea ce Sfântul Calinic ţi-a încredinţat, îţi cântăm:
Bucură-te, că Sfântul Calinic, misiune sfântă ţi-a încredinţat;
Bucură-te, că la 100 de ani de la adormire, pe tine vrednic pentru asta te-a aflat;
Bucură-te, că de două ori, să spui la stareţ să-l dezgroape, ascultare ţi-a dat;
Bucură-te, că, a treia oară, mustrându-te de neascultare, iar ţi s-a arătat;
Bucură-te, c-ai îndrăznit, acestea stareţului de ai mărturisit;
Bucură-te, că şi semn i-a dat, când copacul din curte din senin a crăpat;
Bucură-te, c-a venit şi-n vis, locul unde va fi găsit de ţi-a arătat;
Bucură-te, că aşa cum a cerut, a fost dezgropat;
Bucură-te, că spălarea osemintelor sale, ca unui ales, ţi s-a încredinţat;
Bucură-te, că înşirate cu fir de aur, în raclă frumoasă s-au aşezat;
Bucură-te, că sfintele moaşte, la închinare s-au pus, în folosul tuturor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 11
Mare a fost bucuria tuturor, căci deşi erau vremuri ostile, a doua zi după dezgropare, precum ne spuneai, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ca „întâi stătător în cer pentru poporul român” în calendar s-a aşezat, fiind primul sfânt român, care de biserica sa a fost canonizat. Şi cum la Sfânta Liturghie, de bucuria revederii, după Apostol, la „Să luăm aminte!” nici un ierarh n-a răspuns, aşezat în picioare lângă tronul arhieresc, pe însuşi Sfântul Calinic, cu ochii tăi duhovniceşti l-ai văzut şi l-ai auzit: „Pace tuturor!”, răspunsul dând. Pentru darul tău de a vedea în nevăzut, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11
De vederea şi vorbirea cu sfinţii întreaga viaţă te-ai învrednicit şi multe dintr-acestea au rămas taine până la sfârşit. Şi chiar dacă duhurile tot timpul s-au răzvrătit, bolile tot mai mult te-au copleşit şi din mănăstire pentru treizeci de ani ai fost nevoit în mijlocul lumii de ai ieşit, sfinţii toţi te-au însoţit, nopţi întregi ai privegheat, cu ei ai psalmodiat, imne multor sfinţi ai scris, semenilor ai slujit, duhovnic vrednic toţi te-au aflat şi pentru toţi te-ai rugat. Preasfânta tot mai des te-a vizitat, din dureri ţi-a alinat şi tainic de vorbă aţi stat, iar nouă cuvântul aceasta ne-ai lăsat: ”Dacă mă gândesc bine, eu cred că Maica Domnului a fost româncă!”, dezvăluindu-ne astfel grija pe care Preasfânta o poartă poporului român. Şi pe noi toţi de cele ce vor să fie ne pregăteai atunci când ne spuneai: „ Pasărea cu clonţ de-argint va veni şi va lua puii cloştii unul câte unul... spuneţi la toată lumea să se roage, că vor veni vremuri grele...”. Şi aşa s-a întâmplat, căci marii duhovnici ai ţării, unul câte unul a plecat. Pentru toate câte ne-ai învăţat, îţi cântăm:
Bucură-te, că pe cărarea cea strâmtă ai pășit;
Bucură-te, nevoitorule, care toate, ca din palma Domnului ai primit;
Bucură-te, că lupta ta cu duhurile până la sfârşit n-a slăbit;
Bucură-te, că deşi bolile te-au chinuit, să trăieşti cu ele te-ai obişnuit;
Bucură-te, că şi din mănăstire, 30 de ani ai fost nevoit de-ai ieşit;
Bucură-te, că fără cârtire, în voia Domnului te-ai lăsat;
Bucură-te, că nopţi întregi ai privegheat, cu sfinţii ai psalmodiat;
Bucură-te, că Preasfânta adesea te-a vizitat, încă şi de vorbă aţi stat;
Bucură-te, că Măicuţa, din dureri ţi-a ridicat, putere mereu ţi-a dat;
Bucură-te, că spre mântuire, îndemnurile Preasfintei, tuturor ni le-ai lăsat;
Bucură-te, că Născătoarea de Dumnezeu ni te-a ales mijlocitor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 12
Dar Domnul, Cunoscătorul inimilor, mai înainte de sfârşit, ţi-a rânduit, de iarăşi la chiliuţa ta în mănăstire de ai venit, unde Sfinţii Nicolae şi Marele Mucenic Gheorghe, Sfinţii Stareţi Gheorghe şi Calinic şi Toţi Sfinţii Cernicani, cu drag te-au primit. Şi marea neputinţă a trupului ignorând, pe toţi care te-au căutat i-ai primit, din preaplinul inimii tale i-ai hrănit, încă unora şi daruri din bogăţia ta duhovnicească le-ai dăruit. Pentru aceasta, Dăruitorului tuturor bunătăţilor, cu mulţumire-i cântăm: Aliluia!
Icos 12
Venise vremea să te-alături celor care din nevăzut întreaga viaţă te-au ocrotit şi paşii ţi-au însoţit, cu care în lungile tale privegheri de multe ori ai vorbit. Şi înştiinţat de plecarea ta fiind, spunându-ne ne-ai pregătit: „Vom fi trei care vom pleca...Iar când voi pleca eu, va fi zăpadă multă şi gheaţă”, ceea ce s-a şi adeverit, căci între alţi doi aleşi - Bartolomeu Mitropolitul şi Cuviosul Petronie Prodromitul- de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi ai plecat, când pământul în multă zăpadă şi gheaţă era îmbrăcat. Şi aceasta ştiind, pe toţi care treceau pragul chiliei tale îi îndemnai: ”Orice problemă de algebră duhovnicească se rezolvă cu Maica Domnului!”, „Să ne rugăm Maicii Domnului!”, „Orice icoană a Maicii Domnului e binecuvântată”, „Ce poate Dumnezeu cu puterea Lui, poate Maica Domnului cu rugăciunea ei!” Şi întrebându-te retoric, ne învăţai: „Cui a lăsat Domnul guvernarea lumii? Să ştiţi că Maicii Domnului i-a lăsat în grijă lumea!” Şi binecuvântându-i pe toţi, îi încredinţai ocrotirii Maicii Domnului. Încă, şi ultimele tale cuvinte au fost: „Maica Domnului!... Maica Domnului!...” Pentru toate acestea, nu vom înceta aţi cânta:
Bucură-te, că să te-ntorci în chilia ta, Maica Domnului s-a îngrijit;
Bucură-te, că toţi care-au venit aici, binecuvântarea ta au primit;
Bucură-te, că pe fiecare cele spre mântuire l-ai învăţat;
Bucură-te, că pentru toţi te-ai rugat, până orele ţi s-au împuţinat;
Bucură-te, că pe toţi, în grija Maicii Domnului i-ai încredinţat;
Bucură-te, că luminându-te la faţă, cu sfinţii şi îngerii vorbeai;
Bucură-te, că-n ultimele clipe, Maicii Domnului te adresai;
Bucură-te, că sufletul tău frumos, lin la cer s-a înălţat;
Bucură-te, că, o mare de oameni către Cernica s-a îndreptat;
Bucură-te, că-nmormântarea ta, în praznic s-a transformat;
Bucură-te, căci la cer, de-a pururi toţi te-avem mijlocitor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Nicodim, al Sfinţilor Cernicani următor!
Condac 13
O, Preacuvioase Părintele nostru Nicodim, ca unul care ai iubit desăvârşirea şi ai lăsat urme adânci în sufletele noastre, care dorind ca toţi să ne împărtăşim din fericirea cerească, ziceai: „eu aş vrea să am o putere, să răspândesc o epidemie, şi să-i îmbolnăvesc pe toţi de sfinţenie!”, care ne-ai învăţat să ne rugăm: „Doamne, de câte ori greşesc, să mă întorci către tine!”, tu însuţi rugându-te pentru noi toţi: „Dumnezeule Tată, te rog să binecuvintezi pe aproapele meu, cu tot ce i-ar aduce bucurie!”, roagă-te şi acum pentru noi cei slabi şi nemulţumitori, ca urmându-ţi îndemnurile şi exemplul vieţii, să cântăm pururea cu tine şi cu Toţi Sfinţii: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)
Apoi din nou: Icos 1 şi Condac 1
Rugăciune
Domnului să ne rugăm:
Doamne, Cel Care din adâncul nefiinţei l-ai creat pe om şi căzând el, i-ai primit pocăinţa, nevoinţele vieţii şi rugăciunea, la Cina Ta chemându-l, iar aleşilor Tăi le-ai deschis Visteria Darurilor, făcându-i părtaşi Împărăţiei Tale Cereşti, primeşte acum şi mijlocirea Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim Cernicanul şi a Tuturor Sfinţilor Cernicani, pentru noi cei înrobiţi de grijile vieţii şi amăgirile acestui veac.
Iar, Sfinţia Ta, Sfinte Părinte Nicodim, ajută nouă să ne împărtăşim din darurile pregătite de Hristos Domnul celor care-L iubesc şi Îl urmează, şi ca pe vremuri ne dăruieşte binecuvintarea cu care ne-ai obişnuit: „Duhul înţelepciunii/ Al înţelegerii/ Al sfatului/ Al tăriei/ Al evlaviei/ Al fricii de Dumnezeu/ Al ştiinţei/ A tot darul Duhului Sfânt venit de la Părintele Luminilor/ Căruia i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea: Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, [să fie cu voi], acum şi în vecii vecilor. Amin!” Şi iarăşi: ”Lumina lui Hristos şi Darul Sfântului Duh să lumineze faţa voastră şi Duhul de sfinţenie până la sfârşitul vieţii!” Amin!
Rugăciunea Părintelui Nicodim Cernicanul către Mântuitorul Iisus Hristos
(scrisă în urma unei vedenii, aprox. în anul 2010; care se cade a fi rostită de slujitorii Sfintelor Altare)
„Ţin pe Împăratul (IS.HS.), ca pe un pedestal, în mâinile mele amândouă, mă retrag repas lung de timp în partea de răsărit a Sfântului Prestol... sunt singur, faţă în faţă cu Mântuitorul!...O, de când Te caut! De când Te aştept! Prin câte pripoane, prin câte dureri, prin câte păcate am trecut, ca să ajung la sărbătoarea de azi! Cât Îţi mulţumesc, cât de drag bate inima în mine, când Te văd alăturea de mine şi când ştiu că dacă Te-am găsit este fiindcă Tu ai vrut să Te găsesc!... S-ar părea că stau şi privesc de sus în jos, la Tine, pe când în adevărul cel nevăzut stau la picioarele Tale, lângă tronul Tău... Nu mă lăsa să mă îndepărtez de aici, dacă vrednic nu voi fi totdeauna să simt odihnindu-mi fruntea la sânul Tău, să Te port în braţele mele- lasă-mă de-a pururi să mă simt la picioarele Tale, atingând ciucurii veşmântului Tău de raze şi strivind pe treptele tronului Tău - O, Iisuse al meu şi Împărate- viermina păcatelor şi a gândurilor mele cele rele! Sânt preot! Eu însumi ţin Potirul şi sorb din el de trei ori.”
Înapoi la lista de acatiste