Acatistul Preacuviosului Părinte Vichentie Mălău de la Mănăstirea Secu, Neamț

(+ 13 iulie)

Tropar: 1.Dar ceresc te-ai făcut nouă, Preacuvioase Vichentie, roagă-te pentru noi să ne mântuim!

2. Prin dragoste sfântă și jertfire de sine, cerul l-ai câștigat, Preacuvioase Vichentie, podoaba Secului și lauda nemțenilor, roagă-te pentru mântuirea cinstitorilor tăi.

3. Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Vichentie, duhul tău.

După obnișnuitul început:

Condac 1

Odrăslit-ai din pământurile nemțene, vlăstar ales în trunchiul neamului românesc, rânduit să porți de-apururi fiorul sfânt al nației tale și dorul de veacuri după Dumnezeu, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Icos 1

Pătrunsu-i-a pe părinții tăi cuvântul Apostolului: "Căci nimeni dintre voi nu trăiește pentru sine; că dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit și a înviat Hristos, ca să stăpânească și peste morți și peste vii." Și dorind a sluji degrab Stăpânului tuturor, s-au afierosit lui Hristos, cu toți copiii lor, drept care, încă de la șapte ani, te-ai ostenit spre mâtuire, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, comoara Secului;

Bucură-te, podoaba Neamțului;

Bucură-te, ucenicul Mântuitorului;

Bucură-te, slujitorul adevărului;

Bucură-te, mărturisitorul Împăratului;

Bucură-te, lucrător în via Domnului;

Bucură-te, strălucire a harului;

Bucură-te, izgonitorul vicleanului;

Bucură-te, uimirea cerului;

Bucură-te, bucuria norodului;

Bucură-te, că viața întreagă ai închinat-o lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 2

Prinsu-te-a de copil râvna tatălui tău și sufletul spre cele sfinte larg ți-ai deschis, Mănăstirea Secu ca pe casa ta ai primit, cu rugăciunea pe cărarea ce ți s-a deschis ai pășit și Sfânta Liturghie viață ți-a devenit, căci îngerul Domnului ca pe un ales te veghea, că slujire preoțească prevestind, ți s-a arătat când măturai în biserică, la șapte ani, zicând: "Intră în Sfântul Altar și te închină!" și după ce ai făcut trei metanii până la pământ, s-a făcut nevăzut. Iar tu, încă de atunci te-ai deprins a cânta: Aliluia!

Icos 2

Năzuit-ai de tânăr veșnicei bucurii făcând toate cu dreaptă socoteală după cuvântul: "toate să se facă cu cuviință și după rânduială", "pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii", și veghind a păstra neatinsă nevinovăția sufletului, te-ai smerit neîncetat, ca unul care n-ai trecut cu vederea cuvântul dumnezeiesc: "De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor", pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, că nectarul credinței ai căutat;

Bucură-te, cu Sfântul Vasile, că numele lui ai purtat;

Bucură-te, cu tatăl tău, că la Secu împreună ați intrat;

Bucură-te, cu mama și surorile tale, că la Văratec s-au așezat;

Bucură-te, că chemării sfinte, toți ați urmat;

Bucură-te, că doar să slujiți cerului ați căutat;

Bucură-te, că de bună voie copilăria ți-ai lepădat;

Bucură-te, că chipul tău luminos, bucuria slujirii a arătat;

Bucură-te, că Cel ce toate le știe, la sufletul tău a căutat;

Bucură-te, că spre slava numelui Său toate le-ai lucrat;

Bucură-te, că mare ți-a fost râvna și dragostea de Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 3

Întăritu-te-ai duhovnicește întru aspră nevoință la școala monahismului athonit, lângă călugări încercați, împreună cu tatăl tău, și întorcându-vă la Mănăstirea Secu pregătiți, ai primit schima monahală, cu numele Vichentie, învrednicindu-te și de dumnezeiasca preoție și duhovnicie, pentru care cu mulțumire ai cântat totdeauna: Aliluia!

Icos 3

Iubit-ai atât de mult Biserica, încât zăboveai ziua și noaptea înăuntrul ei; făceai curățenie în sfântul locaș, spălai pe jos, curățai pictura, ștergeai icoanele, împodobeai Altarul, radiind de blândețe și bucurie, deși multe erau îndatoririle tale, încă și stareț ți s-a rânduit oarecând să fii; pe toate cu râvnă sfântă le împlineai, iar când erai de rând la Sfântul Altar, atâta bucurie simțeai, încât ucenicii spuneau că: "Intra cel dintâi în biserică, și ieșea cel de pe urmă. Când intra mergea repede, ca și cum l-ar fi așteptat cineva. Iar când ieșea din biserică, mergea încet, având fața veselă și luminată", de la bogăția de har revărsată, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, că-n rugăciune viața ți-ai trăit;

Bucură-te, că în slujire mult te-ai jertfit;

Bucură-te, că sărăcia de bună voie ai iubit;

Bucură-te, că ascultare desăvârșit ai făcut;

Bucură-te, că de canon cu sfințenie te-ai ținut;

Bucură-te, că fără-ncetare cu râvnă te-ai nevoit;

Bucură-te, că mii de metanii, noapte de noapte ai făcut;

Bucură-te, că deși te nevoiai, păreai neobosit;

Bucură-te, că dragoste nelumească ai dovedit;

Bucură-te, căci, cu bucurie sfântă toate le-ai împlinit;

Bucură-te, vrednic ostenitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 4

Deprinsu-te-ai să faci toate în duh de rugăciune, căci toate le făceai pentru Dumnezeu, spre slava Lui, căutând la voia Lui, râvnind a împlini poruncile sfinte și învățătura sihastrului athonit întâlnit, lucrând tainic rugăciunea inimii, ca la sfârșit, să poți spune cu Proorocul: "râvna casei Tale m-a mâncat", și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, să-I cânți împlinit: Aliluia!

Icos 4

Considerat-ai că "toate ale călugărului sunt sfinte, căci călugărul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul său să fie făcut cu binecuvântare; cuvântul lui, înțelept și dres cu sare; rugăciunea lui curată ca ceara și fierbinte ca focul; chilia lui, simplă ca o peșteră, dar sfântă ca o biserică", pentru care ziceai fraților călugări:" Fraților, să facem lucrul Domnului fără lenevire, că suntem năimiți în via Lui și fiecare, cum va lucra, așa plată va lua. Nimic să nu facem cu silă, nimic pentru bani, nimic fără binecuvântare sau cu cârtire, ca să nu pierdem plata în ziua judecății", că "cine face ascultare cu dragoste, liturghie săvârșește", pentru care cu smerenie îți cântăm:

Bucură-te, că simplitatea, mult o prețuiai;

Bucură-te, că sufletul, de nimic lumesc nu-ți legai;

Bucură-te, că chilia, ca pe o peșteră o socoteai;

Bucură-te, că doar o masă și-un scaun în ea aveai;

Bucură-te, căci, curată ca pe o biserică o țineai;

Bucură-te, că o cruce, un patrafir și ceva cărți dețineai;

Bucură-te, că la candela de la icoane, noaptea privegheai;

Bucură-te, că pat n-aveai, și arareori, pe scaun te odihneai;

Bucură-te, că nimic de mâncare în chilie nu vroiai;

Bucură-te, că țineai, să nu rămână în chilie, nimic din ce primeai;

Bucură-te, c-asemeni unui sihastru viețuiai, cu sufletul lipit de Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 5

Arătatu-te-ai pildă de viețuire fraților, făcându-te tuturor sprijin în nevoile sufletești și trupești, pentru care îi primeai pe toți, la orice oră din zi și din noapte, cu inima plină de dragoste, dând fiecăruia sfatul mântuitor și dăruind toate câte le primeai, ca un împlinitor al poruncii iubirii: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Și toți simțeau, că vegheai asupra lor cu dragoste părintească, considerându-te "un mare duhovnic, aproape de neegalat" în vremea vieții tale, și împreună cu tine cântau: Aliluia!

Icos 5

Îndemnat-ai pe semeni la buna rânduială a vieții, departe de cele rele, zicând că "pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului", că atunci când "inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu. Și ce-I cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem", fiindcă "odihna noastră este întru Domnul" și adevărurile Lui sunt veșnice, precum Însuși ne-a spus: "cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba", pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, că dragostea Lui pentru om ai propovăduit;

Bucură-te, că timpul vieții, ca dar dummnezeiesc l-ai prețuit;

Bucură-te, că durerea, școală duhovnicească ai socotit;

Bucură-te, că la conștiiță, ca la un judecător cinstit ai gândit;

Bucură-te, că de mânie, ca de o scurtă nebunie te-ai ferit;

Bucură-te, căci, curăția ca pe condiție pentru cer ne-ai arătat;

Bucură-te, că la smerenie, ca la cântar duhovnicesc ai cugetat;

Bucură-te, că răbdarea până la ușa mormântului ne-ai învățat;

Bucură-te, că pildă de smerenie și ascultare nouă ne-ai fost dat;

Bucură-te, că pentru toate cu râvnă ai luptat, și cerul l-ai câștigat;

Bucură-te, ca unul ce știai, că-n toate, e nelipsit Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 6

Uimit-ai pe frații călugări prin înfrânarea ta, că noaptea nu dormeai deloc, doar o oră – două ziua, nici nu mâncai nimic până la asfințitul soarelui, când luai câteva îmbucături, și deși erai "numai o umbră de om", cu "ochii adânciți sub gene, dar foarte pătrunzători, gâtul subțire de se vedeau toate venele, degetele subțiri ca de copil, iar mijlocul (de)-l cuprindeai cu mâinile", erai totdeauna ager și iute la mers, plin de duh sfânt, încât ziceau: "când intra în biserică sau în chilia cuiva, intra și Dumnezeu cu el". Și toți se bucurau, cântând: Aliluia!

Icos 6

Privegheat-ai noapte de noapte rugându-te, citind din Sfânta Scriptură și o Psaltire pe zi, făcând mulțime de metanii și cântând câteo slavă, scoțând însemnări din cărți, mărturisind sau pictând, așteptând pe Domnul vieții ca un vrednic slujitor, după îndemnul: "privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului". Și adesea te furișai în pădure cu "Psaltirea în traistă, chibrituri și câteva lumânări", unde te rugai și băteai mii de metanii până în zori, că ziceai:" dacă vine Mirele la miezul nopții, să mă găsească dormind?", pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, că ceasuri întregi te rugai;

Bucură-te, că mântuirea cu sârg ți-o lucrai;

Bucură-te, că frumusețea Raiului o preînchipuiai;

Bucură-te, că pomi cu rod și flori de aur visai;

Bucură-te, că la pajiști veșnic înflorite râvneai;

Bucură-te, că izvoare cu ape limpezi imaginai;

Bucură-te, că la cântările îngerești gândeai;

Bucură-te, că după izbânda sfinților tânjeai;

Bucură-te, că într-o lume fericită, gătită nouă credeai;

Bucură-te, că în Grădina Raiului pe toți ne doreai;

Bucură-te, că râvneai a te desfăta de lumina și slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 7

Strălucit-ai în slujire, ca un împlinitor al cuvântului: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta", cunoscând că "destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului", căci "Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate". Că asemenea trăire aveai, că șiroaie de lacrimi vărsai, mai ales noaptea la Utrenie sau când săvârșeai Sfânta Liturghie, încât și puterile cerești uimeai cu slujirea ta, precum odată de hramul mănăstirii Secu, când semn dumnezeiesc ai primit, căci glas de serafim ai auzit. Aliluia!

Icos 7

Povățuit-ai pe toți a nu judeca pe aproapele, căci "darurile [oamenilor] sunt felurite, dar același Duh [le dă]. Și felurite slujiri sunt, dar același Domn. Și lucrurile sunt felurite, dar este același Dumnezeu care lucrează toate în toți. Și fiecăruia [i] se dă arătarea Duhului spre folos": unuia credință, altuia darul vindecărilor, unuia faceri de minuni, altuia proorocie, unuia deosebirea duhurilor, altuia tălmăcirea limbilor. Și toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind fiecăruia deosobi, după cum [El] voiește. (...) Căci precum trupul nu este un mădular, ci multe", așa și noi suntem "trupul lui Hristos și mădulare (fiecare) în parte." Și încheind ziceai de la tine: "Dumnezeu voiește să-ți cauți de sineți", dar o spuneai ca unul care dobândisei virtutea nejudecării, căci ziceau cei care te cunoșteau: "cea mai mare faptă bună a lui era că nu judeca pe nimeni", pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, suflet frumos;

Bucură-te, rod luminos;

Bucură-te, plugar sufletesc;

Bucură-te, duh îngeresc;

Bucură-te, rai duhovnicesc;

Bucură-te, purtător de cruci;

Bucură-te, cunună de virtuți;

Bucură-te, luminător de vieți;

Bucură-te, mireasmă cerească;

Bucură-te, slujire apostolească;

Bucură-te, vrednic purtător de har, prin voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 8

Meditat-ai cu cutremur la taina aceasta: "Dumnezeu ne-a dat viață veșnică și această viață este întru Fiul Său. Cel ce are pe Fiul, are Viața, cel ce nu are pe Fiul nu are viața", căci Hristos "Lumină a răsărit dreptului, și celor drepți cu inima veselie", după cum Însuși spune: "Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric". Și toate cu dragoste spre zidirea semenilor le grăiai, cântând. Aliluia!

Icos 8

Deslușit-aituturor rostul înfrânării și al milostivirii, al smereniei și al curăției, zicând: "atunci aveți plată, când postiți cu pâinea în sân" (...), iar "Dumnezeu pe dătătorul de bună voie îl iubește"; "Fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi", iar "cel ce se laudă, în Domnul să se laude", căci "Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă", că doar "înălțând gândul smerit, cu inima curată către Dumnezeu se dobândesc comorile cerești ale virtuții." Iar, aceasta o spunea ca unul care așa făcea, căci pe toți îi îmbrăca în dragostea sa, și pe toate le dădea la săraci, și haine, și bocancii, și flaneaua, chiar și cărțile de rugăciune, și îi învăța zicând: "Vezi, frate, [că] dacă nu te rogi, nu te mântuiești. Căci rugăciunea este maica tuturor virtuților", pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, ocean al lacrimilor;

Bucură-te, doctorul sufletelor;

Bucură-te, gonitorul eresurilor;

Bucură-te, cupă a virtuților;

Bucură-te, neobosit slujitor;

Bucură-te, veselia îngerilor;

Bucură-te, bucuria închinătorilor;

Bucură-te, că te-ai dăruit semenilor;

Bucură-te, că-n toate ai fost mulțumitor;

Bucură-te, că pe cele supărătoare, le-ai iertat tuturor;

Bucură-te, vrednic împlinitor al învățăturii lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 9

Plecatu-te-ai mereu cu aleasă mulțumire la Născătoarea de Dumnezeu, care "pe toți îi îndreptează spre cunoștiința cea dumnezeiască", căci lumea întreagă sub oblăduirea sa viețuiește, pe cei cu inima deschisă sub Acoperământul său îi primește, și pe aleșii săi, fii ai Luminii îi rânduiește. Și ca unul care pe drumul vieții sub cinstitul său Omofor ai umblat, cu glasul tău dulce și cald, cunună de laude i-ai închinat, cântând: Aliluia!

Icos 9

Iubit-ai deopotrivă pe toți oamenii: călugări, maici, mireni, bolnavi, copii, fiind tuturor: frate, prieten, doctor, învățător, fiecăruia după nevoi, și fără să uiți de greutatea vieții lor, le vorbeai de fericirea raiului, de o altă lume, a nădejdii, a odihnei, a împăcării, a veșniciei cu Dumnezeu. Și toți se întăreau la cuvântul: "Nu știți oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?", că ținta noastră este mântuirea?, că taina învierii noastre din morți se va săvârși prin același Duh pe care l-am dobândit prin taina Sfântului Botez și cu darul lui Hristos prin Sfintele Taine?, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, că laudă slavei lui Hristos ai adus;

Bucură-te, că ochii inimii multora ai deschis;

Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu ai propovăduit;

Bucură-te, că taina voii Sale cu tine ți s-a deslușit;

Bucură-te, că bună așezare vieții ucenicilor ai rânduit;

Bucură-te, că rostul canoanelor bisericii le-ai lămurit;

Bucură-te, că deasa spovedanie, ca duhovnic ai stabilit;

Bucură-te, că despre mântuire ca ținta vieții, le-ai vorbit;

Bucură-te, că Celui ce toate le plinește, I-ai slujit;

Bucură-te, că de moștenire cerească te-ai învrednicit;

Bucură-te, că L-ai întâlnit pe Dumnezeul cel viu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 10

Îmbrăcatu-te-a Dăruitorul în har, preț de jertfă pentru rugăciuni de foc, căci cotropit de dragostea divină glăsuiai ca un trăitor: "Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta, [Doamne]; în vecii vecilor Te vor lăuda", (...) "Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii." „Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine", "Dumnezeu har și slavă [îi] va da." Și pe oricine întâlneai pe cale, îl blagosloveai zicând: "Dumnezeu să te binecuvinteze!", că simțeai precum Pavel, care spunea: "m-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine." Aliluia!

Icos 10

Făcutu-te-ai tuturor pildă de urmat și întărire celor apăsați de schimbarea locului viețuirii și slujirii tale, zicând ca proorocul: "Al Domnului este pământul și plinirea lui", "În tot locul stăpânirii Tale, binecuvintează suflete al meu pe Domnul". Că venind fii tăi duhovnicești - monahii Cleopa de la Sihăstria și Clement de la Secu, să ceară sfat, bătând ușor cu degetele în masă, cuviosului Cleopa te-ai adresat: "Iată care este ultimul meu sfat: răbdaaare! răbdaaare! răbdaaare! Și când ți se va părea matale că ai găsit-o, ia-o de la capăt. Și iarăși: răbdaaare! răbdaaare! răbdaaare! Și când vei termina-o iarăși de la capăt: răbdaaare! răbdaaare! răbdaaare!", cuvânt pe care părintele Cleopa, l-a împărțit tuturor, ducându-l cu sine până la mormânt. Iar ție, pentru acest mântuitor sfat, cu toții îți cântăm:

Bucură-te, rod al nemțenilor;

Bucură-te, smerit închinător;

Bucură-te, vrednic slujitor;

Bucură-te, neîncetat rugător;

Bucură-te, duhovnicesc lucrător;

Bucură-te, hrănitorul săracilor;

Bucură-te, toiag neputincioșilor;

Bucură-te, călăuză nepricepuților;

Bucură-te, mângâierea suferinzilor;

Bucură-te, miluitorul sărmanilor;

Bucură-te, săditor al învățăturii lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 11

Îngenuncheat-ai la fiecare epicleză în lacrimi, cutremurat de cele ce iarăși, a câta oară ?!, cu ochii tăi cei netrupești, vedeai. Căci, iată, printr-o descoperire cerească, măsura slujirii tale și noi am aflat, când la Agapia de Buna-Vestire, la Crez, mai mulți părinți și maici au văzut [cum] un porumbel pe steluța de pe Sfintele Daruri s-a așezat și-abia după Crez ridicându-se, trecând prin naos spre apus s-a îndreptat, unde și ție ți-a fost rânduit a doua zi de-ai plecat. Încă și noaptea, un glob mare de lumină străbătând cerul de la apus la răsărit, deasupra mănăstirii s-a oprit, apoi un tunet puternic și înfricoșat s-a auzit, și nu s-a mai văzut nimic. Iar tu, preveghind ca întotdeauna, lui Dumnezeu pentru toate I-ai cântat: Aliluia!

Icos 11

Umplutu-te-ai de lumină, ca unul care fără nicio umbrire ai trudit, porunca ascultării cu sfințenie ai păzit, încă și să te muți din viața aceasta ți-ai dorit , căci te simțeai pregătit. Și anunțându-le pe viețuitoarele mănăstirii Vasiova, că peste trei zile vei pleca, le-ai incredințat testamentul, ți-ai împărțit toate din chilie, ai slujit ultima Sfântă Liturghie, te-ai împărtășit cu Sfintele Taine, te-ai iertat cu toți și exact după trei zile, te-ai mutat în pace la Domnul, de unde acum ajuți pe tot omul, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, bucuria monahilor;

Bucură-te, mângâierea ucenicilor;

Bucură-te, lauda credincioșilor;

Bucură-te, pildă de cruce purtător;

Bucură-te, icoană a înfrânărilor;

Bucură-te, sprijinul nevoitorilor;

Bucură-te, călugăr neagonisitor;

Bucură-te, suflet iubitor;

Bucură-te, smerit truditor;

Bucură-te, duhovnicesc îndrumător;

Bucură-te, ca unul care neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 12

Învrednicitu-te-ai a striga cu Apostolul: "Mulțumire fie adusă (...) lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștiinței Sale!", izbândă de care toți s-au folosit. Iar când ți s-a rânduit de-ai plecat, toți s-au întristat, că de la Secu după cinsprezece ani ai fost mutat, de la Agapia după zece ani misionar în Banat ai fost delegat, și din Vasiova după cinci ani, să-l întâlnești pe Domnul vieții veșnice ai plecat. Și toți te-au plâns, căci toți în rugăciunea ta odihna și-au aflat, că ziceau: "a fost un mare călugăr, cum nu mai e altul prin mănăstiri!", că și pe nume unora necunoscuți le zicea, și ce urmează bolnavilor le vestea, și cine-i de mănăstire dintr-o privire știa, că multe daruri tăinuite avea, de la Cel Căruia cu toată ființa sa de copil Îi slujea, cântând: Aliluia!

Ikos 12

Consideratu-te-au toți, un trimis al lui Dumnezeu pe pământ,după credința ce ai avut, pentru cum ai slujit și pentru cum ai trăit. Căci fiind plin de darul lui Dumnezeu, și adormit același ești, dăruind mângâiere și ajutor credincioșilor care-ți cer ajutorul în păsurile și neputințele lor. Și dornici să te aibă aproape, șapte ani mai târziu, monahii de la Secu au adus cintitele tale moaște acasă, că toți simțeau - - ca și astăzi, că mănăstirea ta o ocrotești și obștea ei o întărești. Și-n chip nevăzut, acum ajuți pe tot omul care caută la tine, și-i binecuvintezi pe cei ce vin în Paraclisul Adormirii Maicii Domnului- în care atâția ani ai slujit, de lângă chilia în care te-ai nevoit, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, vrednic părinte duhovnicesc;

Bucură-te, împlinitor al cuvântului dumnezeiesc;

Bucură-te, lacrimă la Crucea Mântuitorului Ceresc;

Bucură-te, model de slujire pentru cinul preoțesc;

Bucură-te, pildă de viețuire a cinului monahicesc;

Bucură-te, candela aprinsă în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, lucrător smerit la mântuirea neamului omenesc;

Bucură-te, virtute ridicată la rang îngeresc;

Bucură-te, rugător de foc pe pământul strămoșesc;

Bucură-te, nestemată a pământului românesc;

Bucură-te, neobosit mijlocitor înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Precuvioase Vichentie, făclie luminoasă a neamului tău!

Condac 13

Bucuratu-s-a cerul de tine,și tot neamul românesc s-a veselit, că la cununa de sfinți ai neamului, rodul meleagurilor nemțene, s-a alipit. Căută spre noi, Cuvioase, să trecem cu răbdare peste încercări și ispite, cu rugăciunile tale de vicleniile acestor vremuri ne ferește, și cu mijlocirile tale pe calea mântuirii, credința, nădejdea și dragostea ne întărește, ca trăind în Hristos și cu Hristos, împreună cu tine să cântăm pururea mulțumitori lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se repetă: Icos 1 și Condac 1, și

Rugăciunea

Domnului să ne rugăm:

Cădem la Tine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne, Dumnezeul păcii și al iubirii, și Dătătorul tuturor bunătăților, și Te rugăm: nu lăsa stricăciunii pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, luminează sufletele și viețile lor cu Duhul Tău cel Sfânt și fii ai luminii îi fă, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, a Sfintelor Puteri cerești și netrupești și ale Tuturor Sfinților, care din veac Ți-au bineplăcut Ție, între care și Cuviosul Vichentie (Mălău) de la Mănăstirea Secu.

Iar tu, Sfinte Cuvioase Vichentie, ca unul care te-ai învrednicit de fericirea cea veșnică, fii pururea ocrotitor și mijlocitor la Tronul Slavei, neamului românesc, sfintelor mănăstiri și tuturor cinstitorilor tăi. Amin!

Înapoi la lista de acatiste